Finalurile nu sunt fericite. Nu vreau un final. Daruieste-mi un inceput si un mijloc de neuitat, dragule..

11720637_959274090789765_1227248973_n

E iulie iar. Si la fel de gol in sufletul meu ca in fiecare an. E tarziu in noapte, dar nu pot sa dorm. De fapt, nici nu stiu cate nopti am pierdut pana acum, am incetat sa le mai numar..

Voci diverse, melodii triste, amintiri moarte imi rasuna toate in cap. Nu stiu ce sa fac, unde sa ma mai duc. Vreau sa fug departe sa ma refugiez in bratele lui, dar sunt prizoniera-n propriile-mi ganduri. Doare. Doare tare.

La ce ma gandesc? La singuratate. La destin. Destinatie. Viata. Iubire. El. Da, la el..

Am cunoscut un el. Un el de unde nu mai voiam sa plec, un el care m-a invatat ca acasa nu inseamna o locuinta, ci un sentiment, un el care mi-a aratat ca timpul nu e masurat de un ceas, ci de clipele petrecute impreuna, un el care nu doar ca m-a lasat sa-i ascult bataile inimii, dar m-a facut sa le simt si sa le impartim.

Ma avertizase sa nu ma indragostesc, asa ca nu i-am cerut nimic in schimb. I-am mai simtit doar o singura data pielea si i-am sarutat cu patima buzele carnoase inainte sa imi iau ramas bun. I-am facut cunostiinta cu cel mai dulce pacat si ne-am promis unul altuia ca nu ne vom uita.

A plecat cu jumatate din sufletul meu, iar eu, egoista, am vrut sa rapesc cat mai mult din al lui. Ne-am spus ca ne vom iubi partenerii asa cum ar fi trebuit sa ne iubim noi, iar cand vom avea copii le vom pune numele noastre. Si poate destinul ii va aduce pe ei impreuna, daca n-am fost noi..

Acum nu mai stiu unde mi-e casa, timpul sta ratacit in loc. Doar ce-ti mai aud bataile inimii din cand in cand.. Bat in acelasi timp cu ticaitul ceasului..

Voi fi bine.. Candva.. Si stiu ca si tu.. Atata tristete. Amagire. Ganduri. Intrebari. Iubire: eu, tu, noi doi.. am fi putut fi..

Mi-am impartit bucati din suflet si acum s-au ratacit



Ce faci cand simti un gol in tine? Cand te trezesti trist intr-o clipa fara motiv? Cand realizezi ca asa traiesti fiecare zi si nu reusesti sa simti putina fericire? Doare si mai tare cand mimezi bucuria, cand esti obligat sa zambesti, cand nu poti descrie ceea ce simti. 

Am inchis ochii si am incercat sa simt. In fiecare seara faceam acelasi lucru. Am vrut sa nu fi tu motivul. Mi-am dat seama ca nu ma pot descrie fara tine. Cum e posibil sa traiesti independent de cineva? Nu i-am dat acordul meu sa faca asta. Niciodata. Mi-am dat seama ca mi-e cel mai tare dor de tine. Te vreau langa mine, numai pentru mine. Au fost promisiuni, ce ai facut cu ele? Ai fugit de mine fara niciun motiv. Acum te caut, ma caut. Am nevoie de tine, desi refuz sa cred asta mereu. 

Acum m-am ratacit mai mult de mine cand te-am vazut cu altcineva. Stii, credeam ca nu ma poti inlocui, simteam ceva ce toata lumea vedea. Era ceva special. Credeam ca sunt cea care te completeaza, nu mi-era frica de niciuna. 

Cuvintele sunt de prisos, nu vei citi oricum. Imi faci mai mult rau decat bine, dar inima vrea ceea ce vrea ea si nu pot lupta cu ea. Vreau sa fug de tine, sa uit si sa nu se mai intalneasca ochii nostri niciodata. Sper sa iti fie bine, dar sa te gandesti mereu, cand o sa o saruti, cand o sa o imbratisezi, cand o sa o duci in locurile care erau odata ale noastre. Ea nu o sa iti stearga lacrimile, nu o sa iti asculte problemele, nu o sa te implineasca. 

Daca vei vrea vreodata sa ma mai cauti, sa te intorci, nu iti mai ofer si aceasta sansa. Nu te mai iert din nou, chiar daca doare. Chiar daca te voi vrea mereu, ma vei rani mereu asa. 

Imi vreau tot ce ti-am daruit inapoi. Da-mi-le si lasa-ma sa plec. De tot. Pentru totdeauna. Mi-am impartit bucati din suflet si acum s-au ratacit. 

Pentru un baiat care odata a insemnat numai fericire, iar acum lasa in urma numai durere. 

P.s.: chiar cred ca unii oameni sunt facuti unul pentru celalalt, am simtit asta de cand te-am cunoscut. Dar mai greu e sa ramana impreuna. 

Te-am iubit odata, te iubesc si acum, dar altfel, si te voi iubi mereu, regasindu-te in fiecare alt el. 

 

A ta pentru totdeauna,

Aimee

Mi-e teama

2015/01/img_2154.jpg

Mi-e teama sa nu te pierd. Sa pleci si sa lasi in urma ta numai amintiri pe care stim amandoi ca nu le putem uita..
Mi-e teama de gustul dulce-amar al dorului pe care-l voi avea dupa ce tu vei alege un alt drum..
Mi-e teama sa nu iti mai vad stralucirea din ochi pe care o aveai de fiecare data cand ne vorbeam prin priviri..
Mi-e teama ca tu o sa poti sa uiti.. Sa uiti tot ceea ce ne-a facut fericiti..
Mi-e teama de singuratate pentru ca tu esti singurul care ma poate completa perfect. Mereu. Oriunde. Oricand.
Mi-e teama sa-ti dau drumul la mana. Sa-ti eliberez sufletul de al meu si sa ne despartim. Pentru totdeauna.
Tu, pe cat de mult bine imi faci, pe atat de mult ma ranesti. Nu iti voi mai oferi timp cat sa ma poti distruge. Nu. Mai bine raman cu durerea , decat sa raman cu nimic..
De azi iti dau voie sa pleci. Pleaca din sufletul meu, din viata mea, din gandurile mele si planurile mele.
Dar mi-e teama.. Ca tu nu pleci complet. Te intorci mereu. Si mereu..
Si mi-e teama..

Noapte alba de decembrie

O alta noapte goala m-a prins singura in dormitorul meu, cu gandurile imprastiate pe podeaua rece. Dar nu e o noapte obisnuita. O priveliste minunata pe geam a rasarit si mi-a umplut ochii de lacrimi. Ninge ca-n povesti, fulgii uriasi dansand si zburand in intunericul noptii. Orasul s-a luminat pe jumatate si era atat de frumos. Zambeam ironic cu ochii-nlacrimati. Singuratatea vorbea pe buzele mele.. Ma simteam cea mai saraca fiinta, desi aveam tot ceea ce-mi puteam dori. Dar nu il aveam pe el.. El, sufletul pereche; el, cel care ma completeaza; el, cel cu care vreau sa impart totul in lumea asta; acel el pentru care iubirea nu are limite si pentru care ai merge pana la capatul lumii pentru a-l vedea fericit. Dar inainte de asta am mai inteles un lucru.. In privelistea superba de afara mi-am vazut reflexia in geam. Am inteles ca nu iubeam ceea ce vazusem, ca ma rataceam de mine mai mult pe zi ce trecea si ca nu ma putea iubi nimeni pana nu faceam eu insami asta…

Mii de ganduri imi rasunau in cap ca o melodie iar chipu-mi era ravasit de lacrimi. Am fugit afara in vuietul fulgilor de nea si am alergat cat m-au tinut picioarele. Intr-un loc plin de lumini m-am oprit si am privit cerul si ninsoarea. Fulgii de nea se contopeau cu lacrimile mele. Ma intrebam: “De ce-mi fac rau acum? De ce-mi fac rau mereu? Si de ce nu e nimeni sa ma-mbratiseze?..”

Am uitat sa zambesc, am uitat sa iubesc, am uitat ce e fericirea. “Am vrut doar sa-mi urmez inima si uite unde am ajuns.. Stiu ca este normal sa nu fiu bine uneori, dar trebuie sa invat sa ma ridic”.. singura.
Mi-am dorit uneori sa fiu singura pentru a-mi limpenzi gandurile si inima, dar nu am vrut sa ma simt asa.. Nu vreau sa ma pierd de tot, dar e greu sa ma adun. “M-a durut sa vad lumea parasindu-ma, dar nu pot sa tin alaturi de mine pe cineva care nu vrea sa stea.”,”Muncesc la fericirea celor din jurul meu crezand ca voi fi si eu vazandu-i pe ei, dar m-am inselat”,”De ce ai plecat? Stiai foarte bine ca aveam nevoie de tine, de sufletul tau..si acum mai am..”,”Poti sa reusesti si singura! Nu ai nevoie de nim..”-un vant puternic m-a imbratisat tare si mi-a linistit cearta gandurilor. Macar pentru putin timp..

Am fugit acasa, inapoi in dormitorul meu si m-am intalnit cu mine in oglinda.”Cine sunt? Cine am ajuns? Nu ma mai recunosc..” Am spart oglinda si m-am intins iar pe podeaua rece din camera. “Perfectiunea dupa care tanjeam m-a distrus”,”Oare asta este ceea ce mi-am dorit?”,”Pentru ce am luptat? Cu ce am ramas?”

Imi las gandurile imprastiate pe podea si ma ridic. Privesc din nou pe geam, dar cu alti ochi. Imi spun:” Fii sincera cu tine, cauta in adancul inimii tale si te vei gasi. Fii tu! Tu, tu, tu! Nu ceea ce vrea lumea din jurul tau!” Am vrut sa ma intorc pe podea, dar m-am oprit. Am simtit zambetul ca pe un deja-vu si m-am inspaimantat.

Am iesit afara din nou, de data asta sa ma bucur de frumusetea orasului alb, de culorile ce lumineaza casele oamenilor, sa tip si sa cant, sa simt mirosul iernii. Pentru o clipa am crezut ca totul imi apartine, ca nu exista reguli si legi. Am simtit ca zbor pretutindeni si ca e o lume ca-n povesti. Intamplator mi-am vazut reflexia in geamul unei masini.. timpul s-a oprit pentru cateva secunde… si am zambit!

Ramasite

Ce ramane dintr-o prietenie expirata? Ce faci cu cenusa relatiilor de prietenie arse? Doare,vrei sa pastrezi orice mica particica ramasa si speri. Speri ca toate lucrurile rele sa va intareasca relatia,sa va tina si mai apropiati si mai nedespartiti.. Sa fiti mai puternici. Dar nu,nu e deloc asa.. Te-ai indepartat usor,usor si ai plecat. Nu ai cerut nicio explicatie,nu ai vrut nici sa ma asculti. Acum sunt un suflet ratacit cand trec pe langa tine. Tip la tine, dar tu nu ma auzi, trag de mana ta sa vii cu mine,dar tu nici nu ma simti. Ai preferat sa crezi niste minciuni,te-ai agatat de ele si m-ai ranit cu ele. Asa cum pretenia asta a luat foc,asa a mai ars una. In acelasi timp cu a ta,mi-am plecat capul si am renuntat. S-a rupt prea multa incredere in tine,in ea, in ei, in noi. Vreau sa cred adevarul, dar nu mai stiu care e.
De ce? De ce asa? Intr-o secunda s-a topit toata increderea,chiar si in mine. Si o dobandisem asa de greu.. Dar ce doare mai tare de atat? Ca tot mie imi pasa cel mai mult. Va vad si va este atat de usor, sunteti atat de fericiti, la fel ca inainte. Sau poate chiar mai mult?!
Simt ca innebunesc. Vreau sa imi ard sentimentele, inima sa inghete, sa nu imi mai pese si sa pot sa plec oricand vreau, fara sa privesc in urma, fara remuscari.. Vreau sa arda totul si sa fie un nou inceput. Dar mi-e teama sa inchiei tot ce a insemnat viata mea pana acum si sa imi iau alta.
Tot ce am acum sunt niste ramasite adunate din amintirile prieteniilor noastre. Si vad ca focul inca arde, e din ce in ce mai multa cenusa. Si arde… Si doare…sa port cu mine niste ramasite …

Ochii lui…

heydeee

În ziua în care am scris despre ochii tăi, i-am întâlnit pe ai lui…darnici, luminoşi, ascultători, inteligenţi. I-am întâlnit printre frunze de toamnă şi puf de vată pe băţ… În aceeaşi zi în care m-am eliberat de ochii tăi din mintea mea. Şi… au dorit să revină. Au ales să rămână. S-au străduit să-mi construiască o altă imagine, să facă puţină ordine într-o minte aşa de chinuită ca a mea, să dea viaţă zilelor mele.

Nu m-am lăsat impresionată de faptul că în ochii aceia verzi se oglindesc două vieţi de aduceri aminte şi prezent. L-am întrebat pe limba noastră, cea fără cuvinte, ce ştie El despre cum se alină o inimă? Ce ştie el despre cum e să facă parte din viaţa mea? Ce ştie el despre tainele oarbe şi patima mea? Despre vindecarea unui om bolnav de suflet?

Mi-a spus că: suficient! Dar cât de mult înseamnă suficient?…

View original post 222 more words

Te-am pierdut..

IMG_2402.JPG

Au trecut o luna, o saptamana si o zi ca sa te pot revedea din nou pentru doua secunde, sa-mi reimprospatez mintea cu chipul tau senin.

Nu te-am recunoscut insa. Te-ai schimbat si nu in bine. Nu as fi vrut sa te vad asa; imi erau de ajuns amintirile frumoase cu tine..

Unde s-a ascuns baiatul de care m-am indragostit? Baiatul care a stiut sa-mi taie rasuflarea, sa-mi fure gandurile si sa-mi invete inima cum sa bata? Il caut pe baiatul dupa care tanjeam in fiecare zi tot mai mult, dupa care innebuneam sa-i sarut buzele carnoase, pentru care as fi strabatut o lume intreaga doar pentru o imbratisare puternica..

Speram sa ne privim in ochi exact ca ultima oara. Ti-a fost prea frica sa faci asta, ai fost un las. Mereu vei ramane, insa, un “ce-ar fi fost daca..?”.

15:36. Multumesc pentru tot ce m-ai invatat, pentru faptul ca mi-ai deschis ochii si mi-ai aratat de cat de multe sunt capabila, de cat de puternica sunt si ca merit mult mai mult. Multumesc ca m-ai invatat sa trec peste multe si mi-ai demonstrat ca ma pot indragosti din nou dupa o relatie consumata gresit. Multumesc ca mi-ai dat inima inapoi. Aveam nevoie de ea.. Imi pare rau doar ca nu te-ai uitat in urma ta..

Nu te mai pot astepta, nu te mai pot cauta, nu mai vreau alt timp irosit. Nu! Ramai o amintire frumoasa, un model si un exemplu. Ai lasat in urma ta doar cateva intrebari la care nu am raspunsuri, o melodie care-mi va aduce aminte de tine si un gol in suflet care doare. Doare poate din cauza dezamagirii, a sperantelor desarte si ca nu te mai pot avea.

Singurul lucru pe care l-am putut intelege este ca destinele noastre nu se vor mai intalni, au drumuri separate. Tu ai plecat in directia gresita..sau poate eu am ales gresit.. Nu stiu, oricum, stiu doar ca te-am pierdut..

Ramai cu bine, dragul meu D.M. ….

Trebuie..

IMG_1753-0.JPG

1. Sa te las in trecut si sa privesc inainte. Nu pot trai cu amintirile, ma sufoca.

2. Sa te uit pentru totdeauna. Nu ne vom mai vedea niciodata decat daca ne este destinat sa fim impreuna. Insa sansa e una foarte mica..

3. Sa ma oblig sa sterg toate sentimentele. Insa cum ii pot porunci inimii sa uite tot? Cum poti sa stergi intr-o secunda toate trairile si momentele ? Cum? Intr-o secunda, atata timp..

4. Sa deschid ochii. Credeam cu tot sufletul ca tu-mi esti jumatatea. Simteam ca numai tu ma completezi si ca ma faci sa simt ca lumea e a noastra. Ma faceai sa ma simt speciala..

5. Sa invat. Toate greselile noastre sunt pentru mine acum o lectie. Tot ce am avut impreuna, ma bucur ca am avut. Ar fi fost mult mai rau daca nu te aveam deloc.

6. Sa te fac sa devi una cu lumea. Nu pot astepta o viata intreaga sa te revad, sa reapari si sa ne iubim cum am facut-o pana acum. Nu pot, pentru ca tu nu mi-ai lasat nimic, ai plecat si ai luat tot dupa tine. M-ai luat si pe mine..

7. Sa incetez sa cred in sperante. Pana acum am supravietuit numai din ele. Trupu-mi era viu, sufletul murise de mult. Ma hraneam cu iluzii vii, cu amintiri . Lacrimile stergeau urmele buzelor tale, parfumul pielii.

8. Sa ma opresc din visat. Pentru ca tu erai visul meu si ai devenit real. Real cum nu credeam vreodata.

Am scris 8 lucruri necesare pentru ca 8 era ora noastra. Nu va mai fi.
Ma intreb oare ce mi-ai facut? Cum s-a imbolnavit sufletul meu? Otrava am pe buze, de la amprenta saruturilor tale. Vreau sa ma renasc, pentru ca atunci vei muri cu mine. Atunci ma voi elibera de tine si voi putea iubi la fel de puternic, sufletul imi va zambi si lumea va fii din nou a mea.

De acum va exista “tu” si “eu”. Pe “noi” l-ai luat cand ai plecat..

D.M.

Tu, mereu, oriunde…

IMG_1263.JPG

Vantul adie lin, mangaindu-mi pielea. Gandul imi zboara doar la tine. Au trecut doar trei zile de cand imi lipsesti, desi le-am simtit ca fiind mai mult de-atat. Ma intreb ce i-ai facut inimii mele sa se piarda? De ce-a fugit dupa a ta? Am nevoie de ea…

Lumea nu ma va intelege, insa dorul ma va dobori la pamant. Ma intreb, oare dupa cat timp ne vom reintalni? Ne vom cauta la fel cu privirile? Am nevoie de tine cum n-am avut niciodata. Un gol ma apasa si realizez ca ma simt atat de incompleta. Tu esti singurul de care am nevoie ca sa pot respira.

Caut luna pe cer, dar nu o gasesc… Speram ca tu sa te uiti la acelasi cer, cu aceleasi ganduri. Inchid ochii si un fior puternic ma cutremura. Lacrimile domina pe chipul meu, iar gandul ca as putea sa te revad peste ani si ani ma ucide incet si de tot.
Inchid ochii la fel ca ultima oara, cand erai langa mine. Am adormit langa un suflet pur, unde inima uitase cum sa mai bata. Inocenta ti-o citeam pe chipul perfect. Cand am deschis ochii si te-am vazut, am stiut ca asa vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata. Ti-am analizat si cea mai mica particica, pentru a nu-ti uita chipul asa cum e el, sa te simt mereu prezent. Atunci, mai mult ca niciodata, am vrut sa-ti simt gustul buzelor, parfumul pielii, caldura trupului tau, dar a durut sa ma pot stapani…

E oare gresit sa ma gandesc ca ar putea fi ceva intre noi? E oare gresit sa ma gandesc la o iubire pe care am simtit-o, dar n-am vazut-o? E oare gresit sa-ti duc dorul si tu sa fii singurul meu gand?
Mi-e frica de faptul ca tu ai putea sa te dezobisnuiesti de prezenta mea, ai putea sa-mi uiti vocea calda, sa se stearga amintirea ochiilor mei ce straluceau cand te vedeau. Vreau sa ma porti mereu in suflet dupa tine, sa speri si sa crezi ca va veni si timpul nostru.

20:32. Aceeasi ora, acelasi tu. Mereu apareai, te rog, nu rupe traditia… Te astept si acum, mereu la ora asta, dar nu mai vii… Vreau sa cred ca vei aparea intr-o zi, asa cum o faceai mereu.
Te rog ceva: nu ma uita… Promit ca ne vom revedea candva, la acea ora, neschimbati, la fel de indragostiti… Si atunci nu vei mai pleca, pentru ca eu nu-ti voi mai da drumul..

D.M.

Mesaj catre un strain ..

IMG_1037.JPG

De cand te-am vazut am stiut ca nu voi putea sa-ti uit chipul dulce cu care mi-ai furat privirea. Timpul s-a oprit in loc si tu devenisei lumea mea. Ochii blanzi si zambetul inselator mi-au taiat respiratia. Vocea era unica in felul ei, ti-o puteam recunoaste dintr-o mie. Doar cand iti auzeam glasul, inima o lua razna, nu stia cum sa mai bata. Tu erai dovada tuturor viselor mele. Erai real, erai langa mine, si-ti placea sa te joci.

Acum a trecut ceva timp si nu te-am putut uita. Nici cea mai mica speranta nu s-a stins. Stia ca ne vom revedea… Marea ne-a adus impreuna din nou, dupa cativa ani..
Tu ramasesei intiparit in mintea mea, ochii nu puteau uita stralucirea din privirea ta, pielea iti stia si acum gustul buzelor tale carnoase, urechile stiau numai sunetul vocii tale. Inima mea era nebuna. Nebuna de iubire, de dragostea ta. Te doream mai mult ca orice pe lumea asta.

Singura pe plaja nu pot simti nimic altceva. Te vad pretutindeni si totusi nu esti nicaieri. O clipa cu tine poate fi singura mea amintire cu tine care ma poate tine vie pana te voi revedea. Vreau sa ne contopim asa cum doua piese de puzzle se unesc, cum marea si soarele se iubesc la fiecare apus, sa ne spunem tot, sa devenim un intreg. Vreau sa fie diseara pe plaja, unde e pustiu sa umplem cu iubire, sa-ti simt fiecare particica cum tremura de prea multa iubire, sa nu ne saturam unul de celalalt, sa ne urâm cu saruturi dureroase si sa ne hranim cu atingeri interzise. Nisipul sa simta caldura noastra, vantul sa ne mangaie, marea sa fie martorul promisiunilor noastre. Si atunci cand suntem departe unul de celalalt, sa ne uitam la luna si sa ne vorbim, ea va fii mesagerul nostru. Cand vreau sa fug, sa ma imbratisezi puternic si sa stam asa ore intregi. Sa nu ne vorbim, doar sa simtim. E suficient sa aud cum inima ta vorbeste cu a mea.

O lacrima rece pe obraz ma trezeste si simt cum totul doare mai tare. Marea e agitata, te striga, nisipul frige de dorul nostru, vantul imi raceste pielea care vrea caldura ta. Lipsa ta e un venin pentru mine, iar din prima clipa mi-am dat seama ca am pornit un razboi cu mine. Te vreau, dar mai bine as renunta la tine, te doresc, dar mai bine iti dau drumul, te simt si nu te simt. Toate imperfectiunile tale ma completeaza pe mine, iar ceea ce am eu iti lipseste tie. Totusi asta e doar un joc, un joc al inimii, unde castiga cea care rezista mai mult. Dar nu ar fi mai frumos sa castigam si sa pierdem amandoi?

Un singur sarut, o singura privire, un cuvant, o bataie de inima si lumea mea e acum lumea ta. Dar am si eu nevoie de a ta. Da-mi ceva cu care sa te pot simti langa mine, pana cand marea ne va aduce din nou impreuna. Vreau sa te imprimi pe mine, sa plecam unul cu celalalt in directii diferite. Si cand ne va fii dor, sa ne cautam: eu pe mine si tu pe tine. Ochii nostri spun ceea ce buzele mint. Trupurile vor ceea ce urechile n-aud. Sa ne tot vorbim in linistea absurda si gandurile sa tipe in noi de nerabdare. Cuvintele sa amuteasca si faptele sa vorbeasca.

Daca fiecare om ar putea sa-si puna o singura dorinta care sa se indeplineasca, tu ai fi dorinta mea. As ruga cerul si pamantul sa fii doar al meu, si eu doar a ta, sa ne iubim pana dincolo de soare si mai departe, sa nu existe “tu” si “eu”, ci doar “noi”, sa invatam unul de la celalalt, cand ne vom pierde, intotdeauna sa ne regasim mai indragostiti si mai goi, cuvintele sa ne dezbrace si dragostea sa ne-mbrace.

Pana atunci, dragul meu strain, ma va durea mereu sa te vad, sa te aud, sa te simt si sa nu fi al meu. Ai redeschis ranile care aproape se vindecasera. Era mai usor de trait cu cicatrici, acum traiesc doar prin tine. M-ai imbatat cu sufletul tau, iar acum esti viciul meu. Singura mea slabiciune esti tu si doar tu.

Asa imi voi aduce aminte de tine, de mine, de noi… Mi-e frica sa ma gandesc ca asta poate fi ultima oara cand te sorb din priviri. Poate ne vom revedea peste ani si ne vom vorbi. Sau nu..
Iti voi duce dorul, Draga strainule..
D.M.